Uneori stau și încerc să îmi imaginez cum ar fi arătat viața mea fără alergare. Oare aș fi reușit să găsesc acea activitate care să mă ajute să fiu împăcată și fericită cu ceea ce fac?! Probabil nu voi afla niciodată răspunsul, tocmai de aceea îmi doresc să păstrez pentru totdeauna alergarea în viața mea.
Cariera de sportiv mi-a schimbat perspectiva asupra viitorului. Pasiunea pentru alergare am descoperit-o de la o vârstă fragedă, când nici nu știam ce înseamnă practicarea sportului de performanță. La vârsta de 10 ani alergarea reprezenta doar o joacă a copilăriei, o joacă care de la an la an s-a transformat într-o activitate serioasă.
Întotdeauna am fost o persoană competitivă, iar această calitate m-a ajutat mereu să îmi îndeplinesc obiectivele. Nu îmi place să pierd, deși am învățat că eșecurile sunt cele care te ajută să progresezi. Când se întâmplă să nu obțin rezultatul dorit, mă întorc la antrenamente mai hotărâtă ca niciodată pentru a-mi îmbunătăți condiția fizică. Probabil uneori exagerez, dar sunt sigură că fără aceste exigențe nu aș fi reușit niciodată să obțin titlul pentru care am muncit o viață întreagă, cel de Campioană Mondială de Skyrunning.
“Prima competiție nu se uită niciodată!”
Așa cum am menționat puțin mai devreme, la vârsta de 10 ani am făcut primii pași spre lumea alergării. Nu aș putea spune că la acea vârstă am început practicarea atletismului, deoarece acele momente au reprezentat doar o joacă a momentului. Comuna Berevoești este locul unde mi-am petrecut copilăria, iar de fiecare dată mă întorc cu drag pentru a alerga pe traseele care mi-au consacrat cariera.
Pe clasa a III-a am mers acasă la tatăl meu pentru a-l ruga să mă ajute să pot participa la crosul școlar care se desfășura în primăvara anului 2002. Nu a stat prea mult pe gânduri și a mers la doamna profesoară de educație fizică Ilinca Liliana pentru a mă înscrie la acea competiție. La început doamnă profesoară a fost sceptică în a mă înscrie, și pe bună dreptate, deoarece urma să concurez alături de elevele de gimnaziu. La insistențele mele și ale tatălui meu a acceptat să mă înscrie, iar rezultatul a fost pe măsură. Reușeam să câștig prima competiție la care participasem vreodată. Acela a fost momentul care m-a ambiționat și mai mult, iar pe părinții mei i-a determinat să mă susțină necondiționat pe parcursul acestor ani. Nu există bucurie mai mare decât sprijinul și liniștea venită din partea familie, iar pe această cale aș dori să le mulțumesc din nou că au fost alături de mine necondiționat.
1500m obstacole a fost proba care mi-a adus prima medalie!
Timp de 8 ani Clubul Sportiv Municipal Câmpulung a devenit a doua mea casă, iar domnul antrenor Liodor Pescaru a fost persoana căreia îi voi fi mereu recunoscătoare. Domnul Pescaru a avut grijă să îmi transmită bucuria alergării și să mă facă să conștientizez că performanța trebuie făcută la nivelul seniorilor, nu la nivelul juniorilor.
Primii ani petrecuți în alergare m-au ajutat să îmi descopăr calitățile și să realizez unde îmi este locul. Nu am fost niciodată o sportivă cu o viteză nativă, tocmai de aceea a fost nevoie să muncesc foarte mult pentru a îmbunătăți această calitate, dar proba de 1500m obstacole mi s-a potrivit mânușă. Încă din primul an de juniori 3 am reușit să obțin titlul de vicecampioană națională, iar în anul imediat următor pe cel de campioană națională. Era un început promițător, iar fiecare rezultat mă ajuta și mai mult să prind încredere în propria persoană.
Trecerea de la alergările pe pistă la alergarea pe munte mi-a schimbat în totalitate așteptările și perspectiva în ceea ce privește practicarea atletismului. Până să descopăr această nouă disciplină, toate planurile mele erau legate de proba de 3000m obstacole. Îmi doream să ajung să particip la Jocurile Olimpice, dar acest vis a dispărut în momentul în care am reușit să câștig primul titlu de campioană europeană la alergare montană. Acela a fost momentul când am realizat că locul meu este pe munte, iar ca dovadă, chiar și acum după mai bine de 11 ani tot pe munte mă aflu.
