Sportul te pregătește pentru viață, iar uneori, cea mai grea competiție care trebuie să o parcurgi este chiar cursul acesteia. Fiecare experiență negativă poate fi asemenea unui kilometru care pare interminabil, iar fiecare bucurie este asemenea unui obiectiv îndeplinit. Nu fiecare zi reprezintă un motiv de bucurie cum, de asemenea, nu toate competițiile se vor încheia cu un succes.
Pentru mine sportul este o bucurie, o dorință de a reuși chiar și atunci când nimeni nu îmi oferă nici cea mai mică șansă. Alergarea pe pistă nu a fost niciodată una dintre favoritele mele. Stilul meu de alergare nu este făcut pentru o asemenea suprafață. Munceam enorm de mult pentru a deveni competitivă în probele pe pistă, dar întotdeauna indiferent de rezultatul obținut la aceste competiții mă întorceam la fel de conștiincioasă la antrenamente.
Alergare montană am descoperit-o exact la momentul potrivit, mai exact la vârsta de 18 ani, în primul an de juniori 1. De la prima competiție această disciplină mi s-a potrivit perfect, mai ales stilului meu de alergare. Nu aveam așteptări foarte mari de la această disciplină deoarece planurile mele erau legate de o cu totul altă probă, 3000m metri obstacole, dar după prima participare la Campionatul European de alergare montană toate acestea s-au schimbat la 180 de grade.
Prima participare la o cursă de alergare montană îmi este perfect întipărită pe retină!
În 2010 avea loc la Izvorul Mureșului selecția pentru Campionatele Europene și Balcanice de alergare montană, o zonă superbă situată la poalele sudice ale munților Giurgeului din județul Harghita.
După un cantonament care nu îl voi uita niciodată efectuat în luna februarie a anului în curs, în satul Lepșa din județul Vrancea alături de domnul Valentin Coroja ( care este antrenorul meu de mai bine de 10 ani) și grupa dânsului, condiția mea fizică s-a îmbunătățit vizibil. A fost pentru prima dată când am descoperit ce înseamnă chinul unui cantonament, dar mai ales ce presupune să faci cu adevărat sport de performanță. Au fost 3 săptămâni de groază care m-au ajutat pe parcursul acelui an să obțin rezultate la care nici nu îndrăzneam să visez.
Revenind la prima mea participare la o cursă de alergare montană, tot ce îmi doream era să văd cum m-aș descurca în cadrul unei asemenea comeptiții, dar spre surpinderea tuturor, inclusiv spre surprinderea mea am reușit să câștig detașat competiția și să primesc biletul spre Campionatele Europene și Balcanice de alergare montană.
Tocmai începeam să conturez cel mai important capitol al carierei mele fără să realizez ce surpriză mă așteaptă.
4 iulie 2010 Sapareva Banya, Bulgaria- ziua în care am obținut primul titlu de Campioană Europeană la nivelul juniorilor
Cu siguranță ziua de 4 iulie a devenit una dintre cele mai frumoase momente trăite până atunci. Participarea la o asemenea competiție reprezenta o presiune mult prea mare pentru mine. Fire emotivă, deși nu îmi place să arăt lucrul acesta 😊), fiecare dimineață dinaintea unei competiții începea cu 5 minute de plâns. Trebuie să recunosc că între timp lucrurile s-au mai schimbat puțin ( nu în totalitate, dar s-au schimbat :D). Cu timpul am înțeles că acesta este felul meu de a mă descărca de toate energiile negative. După ce terminam cu tura de plâns Ș))) mergeam să iau micul dejun și mă pregăteam pentru start. Ziua de 4 iulie a început la fel, dar odată ajunsă la start, gândurile mele au fost 100% orientate spre competiție. Concurentele din Turcia erau favoritele competiției, dar astrele s-au aliniat în favoarea mea. Îmi amintesc că am reușit să preiau conducerea cu mult înainte să termin urcarea, iar din acel moment fiecare metru parcurs mă ajuta să îmi măresc avantajul față de restul concurentelor. A fost un moment în cursă când am simțit teamă, teama de a nu ști cum să gestionez o asemenea victorie. Îmi era teamă că poate nu este adevărat, că am greșit traseul, deși lucrul acesta nu avea cum să se întâmple. Nici după ce am trecut linia de finish nu am știut cum să mă bucur. Era prea mult pentru mine. Nu eram pregătită pentru un asemenea rezultat. Nimeni nu mă pregătise pentru un asemenea succes. Cu toate că nu am știut să mă bucur de acel rezultat, fiecare clipă petrecută în timpul cursei, dar mai ales momentele de la festivitatea de premiere mi-au oferit energia necesară pentru a-mi dori să repet acea experiență, lucru care am și reușit să îl fac un an mai târziu, în Turcia, prin câștigarea celui de-al doilea titlu de Campioană Europeană la alergare montană la nivelul juniorilor.
Privind în urmă, trebuie să recunosc că am avut parte de un parcurs extraordinar la nivelul juniorilor. 4 medalii la Campionatele Europene de alergare montană ( 2 de aur la individual și 2 de bronz alături de echipa României) și 3 medalii la Campionatele Mondiale de alergare montană ( bronz la individual și 2 medalii de argint cu echipa României) și multiple medalii obținute la Campionatele Balcanice și Campionatele Naționale. Au fost rezultate care, exact cum îmi spunea antrenorul meu, îmi ofereau încrederea necesară pentru a ajunge să fac performanță și la nivelul seniorilor, dar până să ajung în acest punct am avut de parcurs un drum mult prea lung și dureros care îl voi povesti în articolul viitor 😊
